Cuprins
DOSARUL DE DREPTUL FAMILIEI CU ELEMENTE DE EXTRANEITATE
Dosarul a fost elaborat în cadrul Proiectului „Exerciții practice în implementarea instrumentelor de cooperare în materie civilă și comercială” (JUST/2013/JCUV/AG/4634) – Proiect co-finanţat de către Comisia Europeană, Programul în domeniul Justiției Civile
Prezentul ghid pentru gestionarea dosarelor de dreptul familiei cu elemente de extraneitate are ca premiză, pentru ușurința redactării, cererea de divorț ca cerere principală. El este aplicabil, însă, și altor cereri formulate pe cale principală precum cele legate de anularea căsătoriei, filiație și adopție, cu precizarea că, în cazul filiației și adopției, verificarea competenței se face, în absența normelor UE, potrivit normelor de drept internațional privat din Cartea a VII-a CPC.
Coordonator:
Beatrice Andreșan-Grigoriu, formator INM
Autori:
Beatrice Andreșan-Grigoriu, formator INM
(citare, divorț, autoritate părintească, obligația de întreținere)
Beatrice Ramașcanu, formator INM, judecător la Tribunalul București (obligația de întreținere)
prof. Cristina González Beilfuss, Directorul Departamentului pentru Relații Internaționale din cadrul Școlii de Magsistratură, Spania
(exemple din alte jurisdicții europene)
I. REGULARIZAREA ȘI CITAREA
1. Regularizarea
Citarea și comunicarea actelor către pârât are loc după regularizare, care se va efectua potrivit normelor CPC. Uneori, este posibil să fie necesară comunicarea și cu reclamantul domiciliat în afara României, în cazul în care cererea de chemare în judecată prezintă lipsuri (în sensul art. 200 CPC).
2. Citarea
Citarea unei persoane cu domiciliul cunoscut în UE
Citarea unei persoane cu domiciliul necunoscut
Citarea unei persoane care are un mandatar cunoscut în România
II. VERIFICAREA EXISTENȚEI UNUI ELEMENT DE EXTRANEITATE
În prima etapă, judecătorul național are la dispoziție doar cererea de chemare în judecată formulată de către reclamant, care urmează a fi verificată potrivit prevederilor art. 200 CPC.
Dacă cererea de chemare în judecată îndeplinește condițiile prevăzute de art. 194-197 CPC, judecătorul poate identifica unul sau mai multe din următoarele elemente:
- domiciliul/reședința reclamantului (indicată potrivit art. 194 lit. a) CPC)
- domiciliul/reședința pârâtului (indicată potrivit art. 194 lit. a) CPC)
- cetățenia reclamantului/pârâtului
Reclamantul are obligația de a indica nu atât adresa din actul de identitate al părților, ci locul unde reclamantul/pârâtul locuiește efectiv, care nu întotdeauna se suprapune cu domiciliul menționat în actul de identitate.
Elementul/elementele de extraneitate pot fi identificate nu neapărat la început, ci și după regularizarea cererii de chemare în judecată, din întâmpinare sau cererea reconvențională.
III. VERIFICAREA COMPETENȚEI INTERNAȚIONALE
Obligația de verificare din oficiu a competenței internaționale
Art. 1071 CPC
„Căsătorie” = căsătoria tradițională dintre femeie și bărbat
În soluționarea unei acțiuni de divorț cu elemente de extraneitate, instanțele române vor verifica în primul rând dacă sunt competente internațional, material și teritorial să soluționeze acțiunea și abia apoi vor determina legea aplicabilă cererii cu care au fost învestite.
Verificarea competenței va avea loc separat pentru fiecare capăt de cerere. Schema va fi urmată și în situația în care instanța, din punct de vedere intern, este obligată să se pronunțe asupra obligației de întreținere din oficiu.
CAPĂTUL DE CERERE PRIVIND DIVORȚUL SAU ANULAREA CĂSĂTORIEI
Dacă cererea principală se referă la filiație sau adopție, se aplică normele de drept internațional privat din Cartea a VII-a CPC.
Schemă logică pentru verificarea competenței internaționale
Dacă cererea principală este de divorț sau anulare a căsătoriei, se aplică cu prioritate Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000.
1. Motivarea aplicabilității Regulamentului (CE) nr. 2201/2003
Domeniul de aplicare al regulamentului include divorțul, separarea de drept și anularea căsătoriei, potrivit art. 1(1)(a) din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003.
În același timp, potrivit art. 6 din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003, un soț care ori are reședința obișnuită pe teritoriul unui stat membru, ori este resortisant al unui stat membru (sau, în cazul Regatului Unit sau al Irlandei, are „domiciliul” său pe teritoriul unuia dintre aceste state membre), nu poate fi chemat în judecată în fața instanțelor judecătorești dintr-un alt stat membru decât în temeiul articolelor 3, 4 și 5 din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003.
2. Etape de parcurs pentru verificarea competenței internaționale
dacă niciun criteriu prev. de art. 3 nu este aplicabil, atunci
dacă niciun criteriu prev. de art. 3 nu este aplicabil, atunci
CAPĂTUL DE CERERE PRIVIND EXERCITAREA AUTORITĂȚII PĂRINTEȘTI
1. Motivarea aplicabilității Regulamentului (CE) nr. 2201/2003
Potrivit art. 1(1)(b) din Regulament, intră în domeniul său de aplicare atribuirea, exercitarea, delegarea, retragerea totală sau parțială a răspunderii părintești.
2. Etape de parcurs pentru verificarea competenței internaționale
Schemă logică pentru determinarea competenței internaționale
dacă niciuna dintre aceste dispoziții nu este aplicabilă, atunci
dacă potrivit art. 8 (1) reședința obișnuită a copilului nu poate fi stabilită, atunci
dacă nicio instanță a unui stat membru nu este competentă în temeiul art. 13, atunci
3. Transferul cauzei la o instanță mai bine plasată - art. 15
În mod excepțional, instanța sesizată cu o cauză care intră în domeniul de aplicare a Regulamentului și care este competentă pe fond, are posibilitatea să o transfere unei instanțe dintr-un alt stat membru în cazul în care aceasta din urmă este mai bine plasată pentru a soluționa cauza, iar transferul servește interesul superior al copilului. Instanța poate transfera întreaga cauză sau o anumită parte a acesteia.
CAPĂTUL DE CERERE PRIVIND OBLIGAȚIA DE ÎNTREȚINERE (ÎNTRE SOȚI ȘI FAȚĂ DE COPII)
Pentru dosarul având ca obiect plata pensiei de întreținere pe cale principală, accesați Dosarul tematic - obligația de întreținere pe cale principală
Potrivit unei jurisprudențe constante a CJUE, dispozițiile privind normele de competență trebuie interpretate în mod autonom prin referire, pe de o parte, la obiectivele și la sistemul Regulamentului (CE) nr. 4/2009 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor și cooperarea în materie de obligații de întreținere, precum și, pe de altă parte, la principiile generale care reies din ansamblul sistemelor juridice naționale (v. hot. Sanders și Huber, pct. 24).
Pentru verificarea competenței, instanța va parcurge următoarele etape:
1. Motivarea aplicabilității în speță a Regulamentului (CE) nr. 4/2009
În temeiul art. 1 (1), Regulamentul se aplică obligațiilor de întreținere care decurg dintr-o relație de familie, rudenie, căsătorie sau alianță.
Noțiunile de „obligație de întreținere”, „debitor” și „creditor” sunt noțiuni autonome de drept al Uniunii Europene, cele din urmă fiind definite la art. 2 (1) pct. 10 și 11 din Regulament.
2. Etape de parcurs pentru verificarea competenței internaționale
a) Situația în care întreținerea se solicită pentru prima oară
Pasul 1: instanța va verifica dacă pârâtul acceptă competența instanțelor române.
Pasul 2: dacă pârâtul nu acceptă competența instanței române:
b) Situația în care se solicită modificarea unei hotărâri anterioare
În cazul în care se solicită modificarea unei hotărâri pronunțate anterior, Regulamentul (CE) nr. 4/2009 prevede anumite limitări procedurale.
3. Litispendența
Regulamentul (CE) nr. 4/2009 reglementează și modul de gestionare a situației în care cereri având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți sunt introduse înaintea unor instanțe din state membre diferite.
4. Conexitatea
Art. 13 reglementează situația în care cereri conexe sunt pendinte înaintea unor instanțe din state membre diferite.
Acest dosar a fost publicat cu suportul financiar al Programului Specific al Uniunii Europene în domeniul Justiției Civile. Responsabilitatea integrală privind conținutul dosarului revine autorilor și nu reflectă în mod necesar poziția Comisiei Europene.