Cuprins
REGULAMENTUL (CE) NR. 4/2009
al Consiliului din 18 decembrie 2008, privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor și cooperarea în materie de obligații de întreținere (JO L7/2009, p. 1).
Regulamentul prezintă unele deficiențe de traducere sau neconcordanțe cu versiunile din alte limbi oficiale ale UE, subliniate în textul de mai jos. Comparați cu versiunile în limba franceză și engleză.
PREAMBUL
(14) Este oportun să se prevadă în prezentul regulament că termenul „creditor” include, în sensul unei cereri de recunoaștere și de executare a unei hotărâri în materie de obligații de întreținere, organismele publice care au dreptul de a acționa în numele și pe seama unei persoane căreia îi este datorată întreținere sau de a solicita rambursarea prestațiilor acordate creditorului cu titlu de întreținere. Atunci când o instituție publică acționează în această calitate, acesta ar trebui să beneficieze de aceleași servicii și de aceeași asistență judiciară ca un creditor.
(14) Il convient de prévoir dans le présent règlement que le terme «créancier» inclut, aux fins d’une demande de reconnaissance et d’exécution d’une décision en matière d’obligations alimentaires, les organismes publics qui ont le droit d’agir en lieu et place d’une personne à laquelle des aliments sont dus ou de demander le remboursement de prestations fournies au créancier à titre d’aliments. Lorsqu’un organisme public agit en cette qualité, il devrait avoir droit aux mêmes services et à la même aide judiciaire qu’un créancier.
(14) It should be provided in this Regulation that for the purposes of an application for the recognition and enforcement of a decision relating to maintenance obligations the term ‘creditor’ includes public bodies which are entitled to act in place of a person to whom maintenance is owed or to claim reimbursement of benefits provided to the creditor in place of maintenance. Where a public body acts in this capacity, it should be entitled to the same services and the same legal aid as a creditor.
CAPITOLUL I - DOMENIUL DE APLICARE ȘI DEFINIȚII/CHAPITRE I - CHAMP D’APPLICATION ET DÉFINITIONS/CHAPTER I - SCOPE AND DEFINITIONS
Art. 1
Domeniul de aplicare/Champ d’application/Scope of application
(1) Prezentul regulament se aplică obligațiilor de întreținere care decurg dintr-o relație de familie, rudenie, căsătorie sau alianță.
(2) În cadrul prezentului regulament, „stat membru” înseamnă statele membre cărora li se aplică prezentul regulament.
1. Le présent règlement s’applique aux obligations alimentaires découlant de relations de famille, de parenté, de mariage ou d’alliance.
2. Dans le présent règlement, on entend par «État membre» tous les États membres auxquels le présent règlement s’applique.
1. This Regulation shall apply to maintenance obligations arising from a family relationship, parentage, marriage or affinity.
2. In this Regulation, the term ‘Member State’ shall mean Member States to which this Regulation applies.
Art. 2
Definiții/Définitions/Definitions
(1) În sensul prezentului regulament:
1. „hotărâre judecătorească” înseamnă o hotărâre judecătorească în materie de obligații de întreținere pronunțată de o instanță judecătorească dintr-un stat membru, indiferent de denumirea acesteia, cum ar fi decizie, sentință, ordonanță sau mandat de executare, precum și o hotărâre privind stabilirea cheltuielilor de judecată de către un grefier. În sensul capitolelor VII și VIII, prin „hotărâre judecătorească” se înțelege, de asemenea, și o hotărâre privind obligațiile de întreținere pronunțată într-un stat terț;
2. „tranzacție judiciară” înseamnă o tranzacție în materie de obligații de întreținere aprobată de o instanță judecătorească sau încheiată în fața unei instanțe judecătorești în cursul unui proceduri;
3. „act autentic” înseamnă:
(a) un act în materie de obligații de întreținere întocmit sau înregistrat în mod formal ca act autentic în statul membru de origine și a cărui autenticitate:
(i) se referă la semnătura și conținutul actului autentic; și
(ii) a fost întocmit de către o autoritate publică sau orice autoritate abilitată să facă acest lucru; sau
(b) o convenție în materie de obligații de întreținere încheiată cu autoritățile administrative din statul membru de origine sau autentificată de acestea;
4. „stat membru de origine” înseamnă statul membru în care a fost pronunțată hotărârea, a fost aprobată sau încheiată tranzacția judiciară, a fost întocmit actul autentic, după caz;
5. „stat membru de executare” înseamnă statul membru în care se solicită executarea hotărârii, a tranzacției judiciare sau a actului autentic;
6. „stat membru solicitant” înseamnă statul membru a cărui autoritate centrală transmite o cerere, în temeiul capitolului VII;
7. „stat membru solicitat” înseamnă statul membru a cărui autoritate centrală primește o cerere, în temeiul capitolului VII;
8. „stat contractant la Convenția de la Haga din 2007” înseamnă un stat parte contractantă la Convenția de la Haga din 23 noiembrie 2007 privind obținerea pensiei de întreținere în străinătate pentru copii și alți membri ai familiei (denumită în continuare „Convenția de la Haga din 2007”) în măsura în care convenția menționată anterior se aplică relațiilor dintre Comunitate și statul respectiv;
9. „instanța de origine” înseamnă instanța care a pronunțat hotărârea a cărei executare se solicită;
10. „creditor” înseamnă orice persoană fizică căreia i se datorează sau se pretinde că i se datorează întreținere;
11. „debitor” înseamnă orice persoană fizică care datorează sau se pretinde că datorează întreținere.
(2) În sensul prezentului regulament, termenul „instanță judecătorească” include autoritățile administrative ale statelor membre competente în aspecte referitoare la obligațiile de întreținere cu condiția ca aceste autorități să ofere garanții în ceea ce privește imparțialitatea și dreptul părților de a fi audiate și cu condiția ca hotărârile pronunțate de acestea în temeiul legii statului membru în care își au sediul
(i) să poată face obiectul unei căi de atac sau al unui control de către o autoritate judiciară; și
(ii) să aibă o forță și un efect similare cu cele ale unei hotărâri a unei autorități judiciare privind aceleași aspecte.
Aceste autorități administrative sunt enumerate în anexa X. Această anexă se întocmește și se modifică în conformitate cu procedura de gestionare menționată la articolul 73 alineatul (2) la solicitarea statului membru în care este stabilită autoritatea administrativă vizată.
(3) În sensul articolelor 3, 4 și 6, termenul de „domiciliu” îl înlocuiește pe cel de „cetățenie” în acele state membre care utilizează acest concept drept factor de legătură în dreptul familiei.
În sensul articolului 6, părțile care își au „domiciliul” în diferite unități teritoriale ale aceluiași stat membru sunt considerate ca având „domiciliul” comun în statul membru respectiv.
1. Aux fins du présent règlement on entend par:
1) «décision»: une décision en matière d’obligations alimentaires rendue par une juridiction d’un État membre, quelle que soit la dénomination qui lui est donnée, telle qu'arrêt, jugement, ordonnance ou mandat d'exécution, ainsi qu’une décision du greffier fixant le montant des frais du procès. Aux fins des chapitres VII et VIII, on entend par «décision» également une décision en matière d’obligations alimentaires rendue dans un État tiers;
2) «transaction judiciaire»: une transaction en matière d’obligations alimentaires approuvée par une juridiction ou conclue devant une juridiction au cours d’une procédure;
3) «acte authentique»:
a) un acte en matière d’obligations alimentaires dressé ou enregistré formellement en tant qu’acte authentique dans l’État membre d’origine et dont l’authenticité:
i) porte sur la signature et le contenu de l’acte authentique, et
ii) a été établie par une autorité publique ou toute autre autorité habilitée à ce faire; ou
b) une convention en matière d’obligations alimentaires conclue avec des autorités administratives de l’État membre d’origine ou authentifiée par celles-ci;
4) «État membre d'origine»: l’État membre dans lequel, selon le cas, la décision a été rendue, la transaction judiciaire approuvée ou conclue et l’acte authentique établi;
5) «État membre d'exécution»: l’État membre dans lequel est demandée l’exécution de la décision, de la transaction judiciaire ou de l’acte authentique;
6) «État membre requérant»: l’État membre dont l’autorité centrale transmet une demande en vertu du chapitre VII;
7) «État membre requis»: l’État membre dont l’autorité centrale reçoit une demande en vertu du chapitre VII;
8) «État partie à la convention de La Haye de 2007»: un État partie à la Convention de La Haye du 23 novembre 2007 sur le recouvrement international des aliments destinés aux enfants et à d’autres membres de la famille (ci-après dénommée «la convention de La Haye de 2007»), dans la mesure où ladite convention s’applique entre la Communauté et cet État;
9) «juridiction d'origine»: la juridiction qui a rendu la décision à exécuter;
10) «créancier»: toute personne physique à qui des aliments sont dus ou sont allégués être dus;
11) «débiteur»: toute personne physique qui doit des aliments ou dont il est allégué qu’elle doit des aliments.
2. Aux fins du présent règlement, la notion de «juridiction» inclut les autorités administratives des États membres compétentes en matière d’obligations alimentaires, pour autant que ces autorités offrent des garanties en ce qui concerne leur impartialité et le droit des parties à être entendues, et que les décisions qu’elles rendent conformément à la législation de l’État membre où elles sont établies
i) puissent faire l’objet d’un recours devant une autorité judiciaire ou d’un contrôle par une telle autorité, et
ii) aient une force et un effet équivalent à une décision d’une autorité judiciaire dans la même matière.
Ces autorités administratives sont énumérées à l’annexe X. Cette annexe est établie et modifiée selon la procédure de gestion visée à l’article 73, paragraphe 2, à la demande de l’État membre dans lequel est établie l’autorité administrative concernée.
3. Aux fins des articles 3, 4 et 6, la notion de «domicile» remplace celle de «nationalité» dans les États membres qui utilisent cette notion en tant que facteur de rattachement en matière familiale.
Aux fins de l’article 6, les parties qui ont leur «domicile» dans différentes unités territoriales d’un même État membre sont considérées comme ayant leur «domicile» commun dans cet État membre.
1. For the purposes of this Regulation:
1. the term ‘decision’ shall mean a decision in matters relating to maintenance obligations given by a court of a Member State, whatever the decision may be called, including a decree, order, judgment or writ of execution, as well as a decision by an officer of the court determining the costs or expenses. For the purposes of Chapters VII and VIII, the term ‘decision’ shall also mean a decision in matters relating to maintenance obligations given in a third State;
2. the term ‘court settlement’ shall mean a settlement in matters relating to maintenance obligations which has been approved by a court or concluded before a court in the course of proceedings;
3. the term ‘authentic instrument’ shall mean:
(a) a document in matters relating to maintenance obligations which has been formally drawn up or registered as an authentic instrument in the Member State of origin and the authenticity of which:
(i) relates to the signature and the content of the instrument, and
(ii) has been established by a public authority or other authority empowered for that purpose; or,
(b) an arrangement relating to maintenance obligations concluded with administrative authorities of the Member State of origin or authenticated by them;
4. the term ‘Member State of origin’ shall mean the Member State in which, as the case may be, the decision has been given, the court settlement has been approved or concluded, or the authentic instrument has been established;
5. the term ‘Member State of enforcement’ shall mean the Member State in which the enforcement of the decision, the court settlement or the authentic instrument is sought;
6. the term ‘requesting Member State’ shall mean the Member State whose Central Authority transmits an application pursuant to Chapter VII;
7. the term ‘requested Member State’ shall mean the Member State whose Central Authority receives an application pursuant to Chapter VII;
8. the term ‘2007 Hague Convention Contracting State’ shall mean a State which is a contracting party to the Hague Convention of 23 November 2007 on the International Recovery of Child Support and other Forms of Family Maintenance (hereinafter referred to as the 2007 Hague Convention) to the extent that the said Convention applies between the Community and that State;
9. the term ‘court of origin’ shall mean the court which has given the decision to be enforced;
10. the term ‘creditor’ shall mean any individual to whom maintenance is owed or is alleged to be owed;
11. the term ‘debtor’ shall mean any individual who owes or who is alleged to owe maintenance.
2. For the purposes of this Regulation, the term ‘court’ shall include administrative authorities of the Member States with competence in matters relating to maintenance obligations provided that such authorities offer guarantees with regard to impartiality and the right of all parties to be heard and provided that their decisions under the law of the Member State where they are established:
(i) may be made the subject of an appeal to or review by a judicial authority; and
(ii) have a similar force and effect as a decision of a judicial authority on the same matter.
These administrative authorities shall be listed in Annex X. That Annex shall be established and amended in accordance with the management procedure referred to in Article 73(2) at the request of the Member State in which the administrative authority concerned is established.
3. For the purposes of Articles 3, 4 and 6, the concept of ‘domicile’ shall replace that of ‘nationality’ in those Member States which use this concept as a connecting factor in family matters.
For the purposes of Article 6, parties which have their ‘domicile’ in different territorial units of the same Member State shall be deemed to have their common ‘domicile’ in that Member State.
CAPITOLUL II - COMPETENȚĂ/CHAPITRE II - COMPÉTENCE/CHAPTER II - JURISDICTION
Art. 3
Dispoziții generale/Dispositions générales/General provisions
Are competența de a hotărî în materie de obligații de întreținere în statele membre:
(a) instanța judecătorească de la locul reședinței obișnuite a pârâtului; sau
(b) instanța judecătorească de la locul reședinței obișnuite a creditorului; sau
(c ) instanța judecătorească competentă în temeiul legii forului într-o acțiune privind starea persoanei în cazul în care cererea cu privire la o obligație de întreținere este accesorie respectivei acțiuni, cu excepția cazurilor în care respectiva competență se întemeiază exclusiv pe cetățenia uneia dintre părți; sau
(d) instanța judecătorească competentă în temeiul legii forului într-o acțiune privind răspunderea părintească atunci când cererea cu privire la o obligație de întreținere este accesorie respectivei acțiuni, cu excepția cazurilor în care respectiva competență se întemeiază numai pe cetățenia uneia dintre părți.
Sont compétentes pour statuer en matière d’obligations alimentaires dans les États membres:
a) la juridiction du lieu où le défendeur a sa résidence habituelle, ou
b) la juridiction du lieu où le créancier a sa résidence habituelle, ou
c) la juridiction qui est compétente selon la loi du for pour connaître d’une action relative à l’état des personnes lorsque la demande relative à une obligation alimentaire est accessoire à cette action, sauf si cette compétence est fondée uniquement sur la nationalité d’une des parties, ou
d) la juridiction qui est compétente selon la loi du for pour connaître d’une action relative à la responsabilité parentale lorsque la demande relative à une obligation alimentaire est accessoire à cette action, sauf si cette compétence est fondée uniquement sur la nationalité d’une des parties.
In matters relating to maintenance obligations in Member States, jurisdiction shall lie with:
(a) the court for the place where the defendant is habitually resident, or
(b) the court for the place where the creditor is habitually resident, or
(c ) the court which, according to its own law, has jurisdiction to entertain proceedings concerning the status of a person if the matter relating to maintenance is ancillary to those proceedings, unless that jurisdiction is based solely on the nationality of one of the parties, or
(d) the court which, according to its own law, has jurisdiction to entertain proceedings concerning parental responsibility if the matter relating to maintenance is ancillary to those proceedings, unless that jurisdiction is based solely on the nationality of one of the parties.
Art. 4
Alegerea unei instanțe/Élection de for/Choice of court
(1) Părțile pot conveni că următoarea instanță sau următoarele instanțe ale unui stat membru are/au competența să soluționeze litigiile născute sau care se pot naște între ele în materie de obligații de întreținere:
(a) o instanță sau instanțele dintr-un stat membru în care una dintre părți își are reședința obișnuită;
(b) o instanță sau instanțele dintr-un stat membru a cărui cetățenie o deține una dintre părți;
(c ) în ceea ce privește obligațiile de întreținere între soți sau foști soți:
(i) instanța care are competența să soluționeze litigiile acestora în materie matrimonială, sau
(ii) o instanță sau instanțele statului membru în care s-a aflat ultima reședință obișnuită comună a soților pe parcursul a cel puțin un an.
Condițiile enumerate la literele (a), (b), sau © trebuie îndeplinite în momentul semnării acordului cu privire la alegerea instanței sau în momentul în care este sesizată instanța.
Competența atribuită prin acord este exclusivă, cu excepția cazului în care părțile au convenit altfel.
(2) Un acord referitor la alegerea instanței se încheie în scris. Orice comunicare sub formă electronică care permite consemnarea durabilă a acordului este considerată ca reprezentând o formă scrisă.
(3) Prezentul articol nu se aplică în cazul unui litigiu cu privire la o obligație de întreținere privind un copil mai mic de optsprezece ani.
(4) Dacă părțile au convenit să atribuie o competență exclusivă unei instanțe judecătorești sau unor instanțe judecătorești dintr-un stat membru parte la Convenția privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială, semnată la 30 octombrie 2007 la Lugano (denumită în continuare „Convenția de la Lugano”), întrucât acesta nu este stat membru, numita convenție se aplică, în afară de cazurile privind litigiile menționate la alineatul (3).
1. Les parties peuvent convenir que la juridiction ou les juridictions ci-après d’un État membre sont compétentes pour régler les différends en matière d’obligations alimentaires nés ou à naître entre elles:
a) une juridiction ou les juridictions d’un État membre dans lequel l’une des parties a sa résidence habituelle;
b) une juridiction ou les juridictions de l’État membre dont l’une des parties a la nationalité;
c) en ce qui concerne les obligations alimentaires entre époux ou ex-époux:
i) la juridiction compétente pour connaître de leurs différends en matière matrimoniale, ou
ii) une juridiction ou les juridictions de l’État membre qui a été celui de leur dernière résidence habituelle commune pendant au moins un an.
Les conditions visées aux points a), b) ou c) doivent être réunies au moment de la conclusion de la convention relative à l’élection de for ou au moment de l’introduction de l’instance.
La compétence attribuée par convention est exclusive, sauf si les parties en disposent autrement.
2. Une convention relative à l’élection de for est conclue par écrit. Toute transmission par voie électronique qui permet de consigner durablement la convention est considérée comme revêtant une forme écrite.
3. Le présent article n’est pas applicable dans un litige portant sur une obligation alimentaire à l’égard d’un enfant de moins de dix-huit ans.
4. Si les parties sont convenues d’attribuer une compétence exclusive à une juridiction ou aux juridictions d’un État partie à la convention concernant la compétence judiciaire, la reconnaissance et l’exécution des décisions en matière civile et commerciale, signée le 30 octobre 2007 à Lugano (ci-après dénommée «la convention de Lugano»), dès lors que celui-ci n’est pas un État membre, ladite convention s’applique sauf en ce qui concerne les litiges visés au paragraphe 3.
1. The parties may agree that the following court or courts of a Member State shall have jurisdiction to settle any disputes in matters relating to a maintenance obligation which have arisen or may arise between them:
(a) a court or the courts of a Member State in which one of the parties is habitually resident;
(b) a court or the courts of a Member State of which one of the parties has the nationality;
(c ) in the case of maintenance obligations between spouses or former spouses:
(i) the court which has jurisdiction to settle their dispute in matrimonial matters; or
(ii) a court or the courts of the Member State which was the Member State of the spouses’ last common habitual residence for a period of at least one year.
The conditions referred to in points (a), (b) or © have to be met at the time the choice of court agreement is concluded or at the time the court is seised.
The jurisdiction conferred by agreement shall be exclusive unless the parties have agreed otherwise.
2. A choice of court agreement shall be in writing. Any communication by electronic means which provides a durable record of the agreement shall be equivalent to ‘writing’.
3. This Article shall not apply to a dispute relating to a maintenance obligation towards a child under the age of 18.
4. If the parties have agreed to attribute exclusive jurisdiction to a court or courts of a State party to the Convention on jurisdiction and the recognition and enforcement of judgments in civil and commercial matters (18), signed on 30 October 2007 in Lugano (hereinafter referred to as the Lugano Convention), where that State is not a Member State, the said Convention shall apply except in the case of the disputes referred to in paragraph 3.
Art. 5
Competență întemeiată pe înfățișarea pârâtului/Compétence fondée sur la comparution du défendeur/Jurisdiction based on the appearance of the defendant
Cu excepția cazurilor [corect - În afara cazurilor] în care competența este determinată de alte dispoziții ale prezentului regulament, instanța din statul membru în fața căreia se înfățișează pârâtul este competentă. Prezenta dispoziție nu se aplică dacă înfățișarea are drept scop contestarea competenței.
Outre les cas où sa compétence résulte d’autres dispositions du présent règlement, la juridiction d’un État membre devant laquelle le défendeur comparaît est compétente. Cette règle n’est pas applicable si la comparution a pour objet de contester la compétence.
Apart from jurisdiction derived from other provisions of this Regulation, a court of a Member State before which a defendant enters an appearance shall have jurisdiction. This rule shall not apply where appearance was entered to contest the jurisdiction.
Art. 6
Competență subsidiară/Compétence subsidiaire/Subsidiary jurisdiction
În cazul în care nicio instanță dintr-un stat membru nu este competentă în conformitate cu articolele 3, 4 și 5 și nicio instanță dintr-un stat parte la Convenția de la Lugano care nu este stat membru nu este competentă, în temeiul dispozițiilor respectivei convenții, sunt competente instanțele statului membru al cetățeniei comune a părților.
Lorsque aucune juridiction d’un État membre n’est compétente en vertu des articles 3, 4 et 5, et qu’aucune juridiction d’un État partie à la convention de Lugano qui n’est pas un État membre n’est compétente en vertu des dispositions de ladite convention, les juridictions de l’État membre de la nationalité commune des parties sont compétentes.
Where no court of a Member State has jurisdiction pursuant to Articles 3, 4 and 5 and no court of a State party to the Lugano Convention which is not a Member State has jurisdiction pursuant to the provisions of that Convention, the courts of the Member State of the common nationality of the parties shall have jurisdiction.
Art. 7
Forum necessitatis/Forum necessitatis/Forum necessitatis
În cazul în care nicio instanță dintr-un stat membru nu este competentă în temeiul articolelor 3, 4, 5 și 6, instanțele dintr-un stat membru pot, în cazuri excepționale, fi învestite cu cauza respectivă în situația în care procedura nu se poate iniția sau desfășura în mod rezonabil sau este imposibil să se desfășoare într-un stat terț cu care litigiul are o legătură strânsă.
Litigiul trebuie să prezinte o legătură suficientă cu statul membru al instanței sesizate.
Lorsque aucune juridiction d’un État membre n’est compétente en vertu des articles 3, 4, 5 et 6, les juridictions d’un État membre peuvent, dans des cas exceptionnels, connaître du litige si une procédure ne peut raisonnablement être introduite ou conduite, ou se révèle impossible dans un État tiers avec lequel le litige a un lien étroit.
Le litige doit présenter un lien suffisant avec l’État membre de la juridiction saisie.
Where no court of a Member State has jurisdiction pursuant to Articles 3, 4, 5 and 6, the courts of a Member State may, on an exceptional basis, hear the case if proceedings cannot reasonably be brought or conducted or would be impossible in a third State with which the dispute is closely connected.
The dispute must have a sufficient connection with the Member State of the court seised.
Art. 8
Limitări procedurale/Limite aux procédures/Limit on proceedings
(1) Atunci când o hotărâre judecătorească este pronunțată într-un stat membru sau într-un stat contractant la Convenția de la Haga din 2007 în care creditorul își are reședința obișnuită, acțiunea de modificare a hotărârii sau de pronunțare a unei noi hotărâri nu poate fi introdusă în instanță de către debitor în niciun alt stat membru atât timp cât creditorul își păstrează reședința obișnuită în statul în care a fost pronunțată hotărârea.
(2) Alineatul (1) nu se aplică:
(a) atunci când părțile au convenit în temeiul articolului 4 cu privire la competența instanțelor judecătorești din celălalt stat membru;
(b) atunci când creditorul recunoaște competența instanțelor judecătorești din celălalt stat membru, astfel cum se prevede la articolul 5;
(c ) atunci când autoritatea competentă din statul contractant de origine la Convenția de la Haga din 2007 nu poate sau refuză să își exercite competența pentru a modifica respectiva hotărâre sau pentru a pronunța o nouă hotărâre; sau
(d) atunci când hotărârea pronunțată în statul de origine contractant la Convenția de la Haga din 2007 nu poate fi recunoscută sau executarea nu poate fi încuviințată în statul membru în care se intenționează introducerea unei acțiuni în instanță pentru obținerea unei noi hotărâri sau a unei modificări a hotărârii în cauză.
1. Lorsqu’une décision a été rendue dans un État membre ou dans un État partie à la convention de La Haye de 2007 où le créancier a sa résidence habituelle, le débiteur ne peut introduire une procédure pour modifier la décision ou obtenir une nouvelle décision dans un autre État membre tant que le créancier continue à résider habituellement dans l’État dans lequel la décision a été rendue.
2. Le paragraphe 1 ne s’applique pas:
a) lorsque les parties sont convenues, conformément à l’article 4, que les juridictions de cet autre État membre sont compétentes;
b) lorsque le créancier se soumet à la compétence des juridictions de cet autre État membre en vertu de l’article 5;
c) lorsque l’autorité compétente de l’État d’origine partie à la convention de La Haye de 2007 ne peut ou refuse d’exercer sa compétence pour modifier la décision ou rendre une nouvelle décision, ou
d) lorsque la décision rendue dans l’État d’origine partie à la convention de La Haye de 2007 ne peut être reconnue ou déclarée exécutoire dans l’État membre dans lequel des procédures tendant à la modification de la décision ou à l’obtention d’une nouvelle décision sont envisagées.
1. Where a decision is given in a Member State or a 2007 Hague Convention Contracting State where the creditor is habitually resident, proceedings to modify the decision or to have a new decision given cannot be brought by the debtor in any other Member State as long as the creditor remains habitually resident in the State in which the decision was given.
2. Paragraph 1 shall not apply:
(a) where the parties have agreed in accordance with Article 4 to the jurisdiction of the courts of that other Member State;
(b) where the creditor submits to the jurisdiction of the courts of that other Member State pursuant to Article 5;
(c ) where the competent authority in the 2007 Hague Convention Contracting State of origin cannot, or refuses to, exercise jurisdiction to modify the decision or give a new decision; or
(d) where the decision given in the 2007 Hague Convention Contracting State of origin cannot be recognised or declared enforceable in the Member State where proceedings to modify the decision or to have a new decision given are contemplated.
Art. 9
Sesizarea unei instanțe judecătorești/Saisine d’une juridiction/Seising of a court
În sensul prezentului capitol, se consideră că o instanță este sesizată:
(a) la data la care actul de sesizare a instanței sau un alt act echivalent a fost depus la instanță, cu condiția ca reclamantul să nu fi neglijat în continuare să ia măsurile pe care era obligat să le ia pentru ca actul să fie notificat sau comunicat pârâtului; sau
(b) în cazul în care actul trebuie notificat sau comunicat înainte de fi depus la instanță, la data primirii acestuia de către autoritatea responsabilă pentru notificare sau comunicare, cu condiția ca reclamantul să nu fi neglijat în continuare să ia măsurile pe care era obligat să le ia pentru ca actul să fie depus la instanță.
Aux fins du présent chapitre, une juridiction est réputée saisie:
a) à la date à laquelle l’acte introductif d’instance ou un acte équivalent est déposé auprès de la juridiction, à condition que le demandeur n’ait pas négligé par la suite de prendre les mesures qu’il était tenu de prendre pour que l’acte soit notifié ou signifié au défendeur, ou
b) si l’acte doit être notifié ou signifié avant d’être déposé auprès de la juridiction, à la date à laquelle il est reçu par l’autorité chargée de la notification ou de la signification, à condition que le demandeur n’ait pas négligé par la suite de prendre les mesures qu’il était tenu de prendre pour que l’acte soit déposé auprès de la juridiction
For the purposes of this Chapter, a court shall be deemed to be seised:
(a) at the time when the document instituting the proceedings or an equivalent document is lodged with the court, provided that the claimant has not subsequently failed to take the steps he was required to take to have service effected on the defendant; or
(b) if the document has to be served before being lodged with the court, at the time when it is received by the authority responsible for service, provided that the claimant has not subsequently failed to take the steps he was required to take to have the document lodged with the court.
Art. 10
Verificarea competenței/Vérification de la compétence/Examination as to jurisdiction
Atunci când instanța judecătorească dintr-un stat membru este sesizată într-o cauză cu privire la care nu este competentă în temeiul prezentului regulament, aceasta își declină , din oficiu, competența [corect - se declară, din oficiu, necompetentă].
La juridiction d’un État membre saisie d’une affaire pour laquelle elle n’est pas compétente en vertu du présent règlement se déclare d’office incompétente.
Where a court of a Member State is seised of a case over which it has no jurisdiction under this Regulation it shall declare of its own motion that it has no jurisdiction.
Art. 12
Litispendență/Litispendance/Lis pendens
(1) În cazul în care cereri având același obiect și aceeași cauză, între aceleași părți, sunt introduse înaintea unor instanțe din state membre diferite, instanța sesizată ulterior suspendă din oficiu acțiunea până în momentul în care se stabilește competența primei instanțe sesizate.
(2) În cazul în care se stabilește competența primei instanțe sesizate, oricare instanță în afara celei sesizate inițial își declină competența în favoarea acesteia.
1. Lorsque des demandes ayant le même objet et la même cause sont formées entre les mêmes parties devant des juridictions d’États membres différents, la juridiction saisie en second lieu sursoit d’office à statuer jusqu’à ce que la compétence du tribunal premier saisi soit établie.
2. Lorsque la compétence du tribunal premier saisi est établie, le tribunal saisi en second lieu se dessaisit en faveur de celui-ci.
1. Where proceedings involving the same cause of action and between the same parties are brought in the courts of different Member States, any court other than the court first seised shall of its own motion stay its proceedings until such time as the jurisdiction of the court first seised is established.
2. Where the jurisdiction of the court first seised is established, any court other than the court first seised shall decline jurisdiction in favour of that court.
Art. 13
Conexitate/Connexité/Related actions
(1) În cazul în care cereri conexe sunt pendinte înaintea unor instanțe din state membre diferite, instanța sesizată ulterior poate suspenda judecata.
(2) În cazul în care aceste acțiuni sunt pendinte în prima instanță, orice instanță sesizată ulterior poate, de asemenea, la cererea uneia dintre părți, să-și decline competența [corect - să se declare necompetentă], cu condiția ca respectivele cauze să fie de competența primei instanțe sesizate și ca legea după care se conduce aceasta să permită conexarea acțiunilor.
(3) În înțelesul prezentului articol, sunt considerate conexe acele acțiuni care sunt atât de strâns legate între ele încât este oportună instrumentarea și judecarea lor în același timp pentru a se evita riscul pronunțării unor hotărâri ireconciliabile în cazul judecării separate a cauzelor.
1. Lorsque des demandes connexes sont pendantes devant des juridictions d’États membres différents, la juridiction saisie en second lieu peut surseoir à statuer.
2. Lorsque ces demandes sont pendantes au premier degré, la juridiction saisie en second lieu peut également se dessaisir, à la demande de l’une des parties, à condition que le tribunal premier saisi soit compétent pour connaître des demandes en question et que sa loi permette leur jonction.
3. Sont connexes, au sens du présent article, les demandes liées entre elles par un rapport si étroit qu’il y a intérêt à les instruire et à les juger en même temps afin d’éviter des solutions qui pourraient être inconciliables si les causes étaient jugées séparément.
1. Where related actions are pending in the courts of different Member States, any court other than the court first seised may stay its proceedings.
2. Where these actions are pending at first instance, any court other than the court first seised may also, on the application of one of the parties, decline jurisdiction if the court first seised has jurisdiction over the actions in question and its law permits the consolidation thereof.
3. For the purposes of this Article, actions are deemed to be related where they are so closely connected that it is expedient to hear and determine them together to avoid the risk of irreconcilable judgments resulting from separate proceedings.
CAPITOLUL VIII - INSTITUȚII PUBLICE/CHAPITRE VIII - ORGANISMES PUBLICS/CHAPTER VIII - PUBLIC BODIES
Art. 64
Instituții publice în calitate de solicitanți/Organismes publics en qualité de demandeurs/Public bodies as applicants
(1) În sensul unei cereri de recunoaștere și de încuviințare a executării hotărârilor judecătorești sau în sensul executării hotărârilor judecătorești, termenul „creditor” include orice instituție publică acționând în locul unei persoane fizice căreia îi este datorată întreținere sau al unei instituții căreia i se datorează rambursarea pentru prestații furnizate în locul întreținerii.
(2) Dreptul unei instituții publice de a acționa în locul unei persoane fizice căreia îi este datorată întreținere sau de a solicita rambursarea prestațiilor furnizate creditorului în locul întreținerii se supune legii aplicabile instituției.
(3) O instituție publică poate solicita recunoașterea și încuviințarea executării sau executarea:
(a) unei hotărâri pronunțate împotriva debitorului la cererea unei instituții publice care solicită plata de prestații furnizate cu titlu de întreținere;
(b) unei hotărâri pronunțate între un creditor și un debitor privind limitele prestațiilor furnizate creditorului cu titlu de întreținere.
(4) Instituția publică care solicită recunoașterea și încuviințarea executării sau executarea unei hotărâri judecătorești trebuie să prezinte, la cerere, orice documente necesare pentru a face dovada drepturilor sale în conformitate cu alineatul (2) și a furnizării prestațiilor către creditor.
1. Aux fins d’une demande de reconnaissance et de déclaration constatant la force exécutoire de décisions ou aux fins de l’exécution de décisions, le terme «créancier» inclut un organisme public agissant à la place d’une personne à laquelle des aliments sont dus ou un organisme auquel est dû le remboursement de prestations fournies à titre d’aliments.
2. Le droit d’un organisme public d’agir à la place d’une personne à laquelle des aliments sont dus ou de demander le remboursement de prestations fournies au créancier à titre d’aliments est soumis à la loi qui régit l’organisme.
3. Un organisme public peut demander la reconnaissance et la déclaration constatant la force exécutoire ou demander l’exécution:
a) d’une décision rendue contre un débiteur à la demande d’un organisme public qui poursuit le paiement de prestations fournies à titre d’aliments;
b) d’une décision rendue entre un créancier et un débiteur, à concurrence des prestations fournies au créancier à titre d’aliments.
4. L’organisme public qui demande la reconnaissance et la déclaration constatant la force exécutoire ou qui sollicite l’exécution d’une décision, produit, sur demande, tout document de nature à établir son droit en application du paragraphe 2 et le paiement des prestations au créancier.
1. For the purposes of an application for recognition and declaration of enforceability of decisions or for the purposes of enforcement of decisions, the term ‘creditor’ shall include a public body acting in place of an individual to whom maintenance is owed or one to which reimbursement is owed for benefits provided in place of maintenance.
2. The right of a public body to act in place of an individual to whom maintenance is owed or to seek reimbursement of benefits provided to the creditor in place of maintenance shall be governed by the law to which the body is subject.
3. A public body may seek recognition and a declaration of enforceability or claim enforcement of:
(a) a decision given against a debtor on the application of a public body which claims payment of benefits provided in place of maintenance;
(b) a decision given between a creditor and a debtor to the extent of the benefits provided to the creditor in place of maintenance.
4. The public body seeking recognition and a declaration of enforceability or claiming enforcement of a decision shall upon request provide any document necessary to establish its right under paragraph 2 and to establish that benefits have been provided to the creditor.
„Exerciții practice în implementarea instrumentelor de cooperare în materie civilă și comercială” (JUST/2013/JCUV/AG/4634) – Proiect co-finanţat de către Comisia Europeană, Programul Specific în domeniul Justiției Civile