Etapa I pentru verificarea competenței internaționale pe capătul de cerere privind divorțul (sau anularea căsătoriei)
Criteriile de competenţă enumerate la art. 3 sunt alternative, nici unul dintre ele nu prevalează asupra celuilalt:
Hot. Hadadi, C-168/08, EU:C:2009:474, pct. 48
Instanța română sesizată cu o cerere de divorț cu element de extraneitate, va stabili că este competentă să soluționeze acțiunea dacă va constata ca fiind incident în cauză oricare din criteriile prev. de art. 3 din Regulamentul 2201/2003, respectiv dacă în Romania se află:
1. reședința obișnuită a soților;
2. ultima reședință obișnuită a soților în condițiile în care unul dintre ei încă locuiește aici;
3. reședința obișnuită a pârâtului;
4. în caz de cerere comună, reședința obișnuită a unuia dintre soți;
5. reședința obișnuită a reclamantului în cazul în care acesta a locuit aici cel puțin un an imediat înaintea introducerii cererii;
6. reședința obișnuită a reclamantului în cazul în care acesta a locuit aici cel puțin șase luni imediat înaintea introducerii cererii și în cazul în care acesta este resortisant al României;
7. dacă România este țara de cetățenie a celor doi.
„Exerciții practice în implementarea instrumentelor de cooperare în materie civilă și comercială” (JUST/2013/JCUV/AG/4634) – Proiect co-finanţat de către Comisia Europeană, Programul Specific în domeniul Justiției Civile