EuRoQuod

Exemplul 1

A, cetățean croat, este căsătorit cu B, cetățean italian, părțile având reședința obișnuită în România. Instanța română este sesizată la 8.01.2015 cu desfacerea căsătoriei soților din culpă comună, precum și cu solicitarea reclamantei A ca instanța să dispună obligarea lui B la plata unei pensii de întreținere în favoarea sa.

Etape:
1. identificare element extraneitate – cetățenia părților, croată și italiană
2. aplicabilitatea Regulamentului (CE) nr. 2201/2003 capăt principal (divorț) – art. 1 (a), aplicabilitatea Regulamentului (CE) nr. 4/2009 capăt accesoriu (întreținere) – art. 1(1), obligaţia de întreţinere decurge din căsătorie
3. verificarea competenței internaționale a instanței române pentru fiecare capăt de cerere în parte:

• pentru capătul principal – desfacerea căsătoriei - instanța română este competentă internațional potrivit art. 3(1)(a) prima sau a treia liniuță din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003
  
• pentru capătul accesoriu – stabilirea pensiei de întreținere în favoarea reclamantei A - instanța română este competentă internațional în temeiul art. 3 (a), (b) sau (c ) din Regulamentul (CE) nr. 4/2009, având în vedere că ambele părți au reședința obișnuită în România, respectiv că potrivit legii forului (art. 3(1)(a) prima sau a treia liniuță din Regulamentul nr. 2201/2003) competența instanței române pentru soluționarea capătului principal de cerere nu s-a întemeiat pe cetățenia părților.

Exemplul 2

A, cetățean spaniol, cu domiciliul în Spania formulează la 4.03.2015 în calitate de reprezentant legal al minorului C, domiciliat în Spania, o acțiune de stabilire a paternității minorului născut la 2.01.2015 în România în contradictoriu cu B, cetățean român, cu domiciliul în România, solicitând de asemenea obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului.

Etape:
1. identificare element extraneitate – cetățenia reclamantei, spaniolă, și domiciliul reclamantei, în Spania
2. Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 nu se aplică pentru stabilirea competenței internaționale asupra capătului principal (stabilire paternitate), potrivit art. 1(3)(a), deci sunt aplicabile normele interne de drept internațional privat, Cartea a VII-a C.proc.civ., art. 1067 CPC sau art. 1066 alin. (1) dacă pârâtul invocă excepția de necompetență internațională; Regulamentul (CE) nr. 4/2009 se aplică pentru capătul accesoriu (întreținere) – art. 1(1), obligaţia de întreţinere decurge din filiație.
3. verificarea competenței internaționale a instanței române pentru fiecare capăt de cerere în parte:

• pentru capătul principal – stabilire paternității copilului din afara căsătoriei – instanța română este competentă internațional potrivit art. 1066 alin. (2) C.proc.civ.
• pentru capătul accesoriu – stabilirea pensiei de întreținere în favoarea minorului - instanța română este competentă internațional în temeiul art. 3(a) sau ( c) din Regulamentul (CE) nr.4/2009, având în vedere că potrivit legii forului, competența nu a fost stabilită exclusiv în temeiul cetățeniei părților.

Exemplul 3

Prin cererea introdusă la 15.06.2014 pe rolul Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, reclamanta, Ana M (cetățean român), cu reședința obișnuită în Bucureşti, sector 3, cheamă în judecată pe pârâtul Luigi D, cetățean italian, cu reședința obișnuită la Roma - Italia, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună exercitarea în comun a autorității părintești cu privire la minorul Antonio D (5 ani), stabilirea locuinței minorului la reclamantă, în România, obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului.
În motivarea cererii, reclamanta Ana M menționează că din relația cu pârâtul, în anul 2009, la București, s-a născut minorul Antonio, pe care reclamantul l-a recunoscut ca fiind fiul său. Înainte de naşterea minorului, părţile au convieţuit împreună vreme de 2 ani la locuinţa pârâtului în Italia. Reclamanta s-a reîntors în România cu puţin timp înainte de a-l naşte pe Antonio. La scurt timp după naştere, partenerii împreună cu minorul s-au stabilit în Italia, la domiciliul pârâtului. În schimb, după ce minorul a împlinit 4 ani, părinții săi s-au despărțit, iar reclamanta s-a întors în România împreună cu minorul având acordul tatălui. Pârâtul a continuat relația cu fiul, l-a vizitat des la reşedinţa mamei în Bucureşti şi a contribuit la cheltuielile pentru creșterea și educarea acestuia.
Începând cu anul 2015, după ce la finalul anului 2014 pârâtul s-a căsătorit, nu a mai contactat pe fiul său, nu a mai răspuns invitaţiilor reclamantei de a vizita pe Antoniu şi a refuzat să mai contribuie la cheltuielile de întreţinere ale minorului.
Pârâtul, legal citat, nu a depus la dosar întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță.

Etape:
1. identificare element extraneitate – cetățenia pârâtului, italiană, și domiciliul pârâtului, în Italia
2. aplicabilitatea Regulamentului (CE) nr. 2201/2003 capăt principal (exercitarea autorității părintești și stabilirea locuinței minorului) – art. 1 (a) corob. cu art. 1(2)(a), aplicabilitatea Regulamentului (CE) nr. 4/2009 capăt accesoriu (întreținere) – art. 1(1), obligaţia de întreţinere decurge din filiație.
3. verificarea competenței internaționale a instanței române pentru fiecare capăt de cerere în parte:

• pentru capătul principal – exercitarea autorității părintești