Aceasta e o versiune anterioară a paginii.
Litispendență (eu zic ca mergem identic dacă întreținerea e solicitată prima dată, indiferent dacă e solicitată pe cale principală sau e accesorie)
Potrivit art. 12 din Regulamentul (CE) nr. 4/2009, instanța română verifică dacă există identitate de:
- obiect – scopul cererii, ținând seama de pretențiile deduse judecății în fiecare dintre litigii;
- cauză - situația de fapt și norma juridică invocate ca temei al cererii;
- părți din cererea cu care a fost învestită și cererea depusă pe rolul unei instanțe din alt stat membru.
Procedură:
<WRAP column 35% right>
</WRAP>
- dacă instanța română este prima instanță sesizată (în sensul art. 9 din Regulament): procedează la verificarea competenței internaționale potrivit pașilor prezentați anterior.
- dacă instanța română este cea sesizată ulterior: va suspenda din oficiu judecata cauzei până când prima instanță sesizată își verifică competența:
- dacă instanța din celălalt stat membru își stabilește competența, instanța română va repune cauza pe rol şi se va declara necompetentă potrivit art. 10.
- dacă instanța din celălalt stat membru se declară necompetentă, instanţa română va proceda la verificarea competenței internaționale potrivit pașilor prezentați anterior.
Exemplu practic
A, cetăţean roman, cu reşedinţa obişnuită în România sesizează la data de 1 aprilie 2015 instanţa din Bologna, Italia cu o cerere de stabilire a pensiei de întreţinere în contradictoriu cu tatăl său, pârâtul B având cu reşedinţa obişnuită în Italia, în temeiul art. 4 lit. a din Regulamentul nr. 4/2009.
La data de 10 mai 2015, A introduce o cerere identică pe rolul instanţei române de la reşedinţa sa în temeiul art. 3 lit b din Regulamentul nr. 4/2009. Prin întâmpinarea depusă de către B, aceasta învederează instanţei române existenţa unei cereri pe rolul instanţei italiene, invocând excepţia de litispendenţă.
Instanţa română: 1. în baza documentelor depuse de către pârât, verifică existenţa identităţii obiect, cauză, părţi între cele două cereri. 2. stabileşte în baza art. 9 din Regulamentul nr. 4/2009 că instanţa italiană este prima sesizată cu cererea în cauză. 3. dacă părţile depun dovada stabilirii competenţei de către instanţa italiană asupra soluţionării cererii cu care aceasta a fost învestită la 1.04.2015, instanţa română se declară necompetentă în baza art. 10 din Regulamentul nr. 4/2009 4. dacă părţile arată că instanţa italiană nu şi-a stabilit încă competenţa în soluţionarea cererii, din oficiu, instanţa română, în baza art. 12 alin 1 din Regulamentul nr. 4/2009 suspendă judecarea cauzei până când părţile vor face dovada soluţiei la care a ajuns instanţa italiană cu privire la propria competenţă (sau necompetenţă) în cauză. Instanţa poate pune în vedere părţilor ca într-un anumit termen să informeze instanţa română despre stadiul procedurii în faţa instanţei italiene. 5. ulterior, dacă părţile fac dovada că instanţa italiană sesizată la 1.04. 2015 a stabilit că este competentă să soluţioneze cererea, instanţa română repune cauza pe rol şi se declară necompetentă potrivit art. 10 din Regulamentul nr. 4/2009 6. dacă părţile fac dovada că instanţa italiană sesizată la 1.04.2015 s-a declarat necompetentă, instanţa română, după repunerea cauzei pe rol, se declară competentă potrivit art. 3 lit . b din Regulamentul nr. 4/2009
Intrebari de fond, in functie de ce anume ati abordat voi la initiala
• pentru ipoteza din art 8 cu modificarea hotararii anterioare
Premisa A roman copil major, resedinta in Romania obtine in contradictoriu cu B tatal sau pensie. Modificarea acestei hotarari La 1.04. 2015, B resedinta Italia introduce in Italia actiune modifcare pensie anterior stabilita in fac lui A, care are resed in Romania La 1.05. 2015, B avand revelatia existentei art 8 introduce in Ro actiunea de modificare a pensiei stabilite anterior in contradictoriu cu A.
A informeaza instanta romana de existenta procedurii pe rolul instantei italiene care inca nu a discutat sub vreo forma pana la acest moment aspecte legate de competenta (sau ca sa complicam, instanta italiana stabileste ca e competenta in mod gresit)
Ce face instanta romana?
• Ipoteza se extinde si pentru ipoteya in care instanta straina prima sesizata isi stabileste gresit competenta in solutionarea cauzei, cu incalcarea normelor de competenta exclusiva din Reg 4, competenta exclusiva care ar reveni instantei romane, prin ipoteza, dar care este cea de a doua instanta sesizata?
In lumina celor spune pe Reg 44 la art 27 de acolo, de exemplu in C-438/12, se pune problema cum actioneaza instanta romana (competenta exclusiv pe Reg 4 sa solutioneze de exemplu pe art 4) chiar daca e cea de a doua sesizata in situatia in care prima instanta straina gresit si-a stabilit competenta in solutionarea cauzei?
Partial e similar cu C-438/12 dar ramane de discutat insa pe Reg 44 daca se poate merge cu paralelismul pana la capat pe Reg 4, mai ales din prisma mecanismului distinct de executare (adica pe reg 4 discutia din Weber e relevanta doar daca suntem pe art 24 din Reg 4, adica hotatari din state care nu au obligatii in temeiul Protocol Haga).
• Cand se apreciaza dpdv procedural ca prima instanta “si-a stabilit” competenta in solutionarea cererii?
Raspuns – consider ca instanța prima sesizata si-a stabilit conpetenta doar daca nu și‑a declinat din oficiu competența și niciuna dintre părți nu a contestat‑o înainte sau până la momentul luării de poziție pe care dreptul procedural național o consideră a fi prima apărare pe fond prezentată în fața acelei instanțe. (cam ca la Cartier poate pe Reg 44???)
Dar cred ca din discutiile pe Reg 2201, problematica e mai aproape de noi in reg 4, de exemplu, cam ca in situatia de fapt din C-489/14, dar unde avem doar concluziile av general din sept a.c.
• Tipul procedurilor de pe rolul celor instante diferite sesizate? Intra si masurile provizorii in tipologia cererilor intre care poate exista litispendenta?
• Poate instanta nr 2 ea insasi sa ceara informatii de la instanta nr 1 daca partile nu o informeaza despre elementele cererii si aspectele legate de stabilirea competentei primei instante sesizate?
Eu as zice ca da, desi nu avem pe Reg 4 dispozitie ca la Reg 1215, si parca m-as baza pe ce a spun Curtea pe art 19 din reg 2201, in Bianca Purrucker.