EuRoQuod

Potrivit Regulamentului (CE) nr. 1346/2000:

• „Centrul intereselor principale” trebuie să corespundă locului în care debitorul își conduce în mod obișnuit interesele și poate, prin urmare, să fie verificat de către terți (Preambul, pct.13);

• Art. 3 alin. (1) fraza a doua din Regulament: în cazul unei societăți sau persoane juridice, centrul intereselor principale este prezumat a fi, până la proba contrarie, locul unde se află sediul social;
• Nu există o prezumție similară pentru persoane fizice.

Regulamentul (UE) nr. 2015/848 păstrează pentru persoanele juridice conceptul de centru al intereselor principale (COMI), deoarece acesta asigură tratarea cazului într-o jurisdicție cu care debitorul are o legătură autentică, mai degrabă decât într-o jurisdicție aleasă de fondatori. Abordarea COMI este, de asemenea, în conformitate cu evoluțiile internaționale, deoarece a fost aleasă de UNCITRAL ca standard jurisdicțional în modelul său de lege privind insolvența transfrontalieră.

Pentru a oferi practicienilor în domeniul dreptului orientări în ceea ce privește determinarea COMI, Regulamentul (UE) nr. 2015/848 completează definiția acestui concept: centrul intereselor principale este locul în care debitorul își administrează în mod obișnuit interesele și care este verificabil de către terți (art.3 alin.1 teza a 2-a, existent anterior sub forma unui considerent de preambul, a se vedea mai sus).
Potrivit art. 3 alin. (1), în cazul unei societăți sau persoane juridice, centrul intereselor principale este prezumat a fi, până la proba contrarie, locul unde se află sediul social.

Un nou considerent (considerentul 30) clarifică circumstanțele în care se poate răsturna prezumția conform căreia centrul intereselor principale ale unei persoane juridice este locul în care se află sediul său social; formularea acestui considerent este preluată din hotărârea Interedil, C-396/09 a Curții de Justiție a Uniunii Europene:

„(…) prezumțiile că sediul social, principalul loc de desfășurare a activității și reședința obișnuită reprezintă centrul intereselor principale ar trebui să fie relative, iar instanța relevantă a unui stat membru ar trebui să verifice cu atenție dacă centrul intereselor principale ale debitorului se află într-adevăr în statul membru respectiv. În cazul unei societăți comerciale, ar trebui să existe posibilitatea de a răsturna această prezumție în cazul în care administrația centrală a societății este situată în alt stat membru decât cel în care se află sediul social și în cazul în care o evaluare cuprinzătoare a tuturor factorilor relevanți stabilește, într-un mod verificabil de către terți, că centrul real de conducere și de supraveghere al societății și centrul de gestionare a intereselor sale se află în acel alt stat membru.”

Regulamentul 2015/848 introduce, de asemenea, o dispoziție privind determinarea centrului intereselor principale ale persoanelor fizice.
Potrivit art.3 alin. (1) din IER, În cazul unei persoane fizice care exercită o activitate independentă sau o activitate profesională, centrul intereselor principale se presupune a fi locul principal de desfășurare a activității, în absența unor probe care ar dovedi contrariul.
În cazul oricărei alte persoane fizice, centrul intereselor principale se presupune a fi locul în care persoana fizică își are reședința obișnuită, în absența unor probe care ar dovedi contrariul.

2. Momentul la care se determină COMI

Potrivit Regulamentului (CE) nr. 1346/2000, momentul la care se determină COMI este data introducerii cererii de deschidere a procedurii.

Regulamentul (UE) nr. 2015/848 conține o serie de garanții menite să prevină utilizarea frauduloasă sau abuzivă a practicii de căutare a instanței celei mai favorabile (forum shopping).
În scopul de a preveni utilizarea frauduloasă sau abuzivă a practicii de căutare a instanței celei mai favorabile, prezumția că centrul intereselor principale este locul unde se află sediul social, locul principal de desfășurare a activității sau reședința obișnuită nu se aplică dacă, în cazul unei societăți, persoane juridice sau, respectiv, persoane fizice care desfășoară o activitate economică sau profesională independentă, debitorul și-a mutat sediul social sau locul principal de desfășurare a activității într-un alt stat membru într-un interval de trei luni anterioare cererii de deschidere a procedurii de insolvență sau, în cazul unei persoane fizice care nu desfășoară o activitate independentă sau profesională, dacă debitorul și-a mutat reședința obișnuită într-un alt stat membru într-un interval de șase luni anterioare cererii deschidere procedurii de insolvență.

3. Noțiune autonomă de drept al Uniunii Europene

Potrivit Regulamentului (CE) nr. 1346/2000

Noţiunea „centrul intereselor principale ale debitorului”, prevăzută la art. 3 (1) din Regulamentul (CE) nr. 1346/2000 trebuie interpretată prin referire la dreptul Uniunii.

Pentru a determina centrul intereselor principale ale unei societăţi debitoare, articolul 3 alineatul (1) a doua teză din Regulamentul nr. 1346/2000 trebuie interpretat după cum urmează:

• Centrul intereselor principale ale unei societăţi debitoare trebuie determinat acordând prioritate locului administraţiei centrale a acestei societăţi, astfel cum acesta poate fi stabilit prin elemente obiective şi verificabile de către terţi.
• În ipoteza în care organele de conducere şi de control ale unei societăţi se află la locul sediului social, iar deciziile de administrare a acestei societăţi sunt luate în acest loc, de o manieră verificabilă de către terţi, prezumţia prevăzută de această dispoziţie nu poate fi răsturnată.
• În ipoteza în care locul administraţiei centrale a unei societăţi nu se află la sediul social al acesteia, existenţa unor active sociale, precum contracte de exploatare financiară într-un alt stat membru decât cel în care se află sediul social al acestei societăţi, nu poate fi considerată un element suficient pentru a răsturna această prezumţie decât cu condiţia ca o apreciere globală a tuturor elementelor relevante să permită stabilirea faptului că centrul efectiv de conducere şi de control al societăţii menţionate, precum şi conducerea intereselor societăţii se situează, de o manieră verificabilă de către terţi, în acest alt stat membru.

Potrivit Regulamentului (UE) nr. 2015/848

În cazul unei persoane fizice care exercită o activitate independentă sau o activitate profesională, centrul intereselor principale se presupune a fi locul principal de desfășurare a activității, în absența unor probe care ar dovedi contrariul. În cazul oricărei alte persoane fizice, centrul intereselor principale se presupune a fi locul în care persoana fizică își are reședința obișnuită, în absența unor probe care ar dovedi contrariul.
Considerentul 30 clarifică circumstanțele în care se poate răsturna prezumția: în cazul unei persoane fizice care nu exercită o activitate comercială sau profesională independentă, ar trebui să fie posibil să se răstoarne această prezumție, de exemplu, în cazul în care cea mai mare parte a activelor debitorului se află în afara statului membru în care debitorul își are reședința obișnuită sau în cazul în care se poate stabili că principalul motiv al mutării a fost deschiderea unei proceduri de insolvență în fața noii instanțe și în cazul în care o astfel de deschidere ar putea afecta în mod semnificativ interesele creditorilor ale căror afaceri cu debitorul au avut loc înainte de mutare.

Cu privire la persoana juridică, Regulamentul (UE) nr. 2015/848 codifică jurisprudența CJUE în materia COMI.

Dezlegarea pe care o dați chestiunii competenței internaționale leagă instanțele statelor membre, potrivit hotărârii Eurofood IFSC, C-341/04, în care CJUE a stabilit că în interpretarea art.16 (1), procedura principală deschisă de o instanţă a unui stat membru trebuie să fie recunoscută de instanţele celorlalte state membre, fără ca acestea din urmă să fie îndrituite să revizuiască jurisdicţia instanţei statului de deschidere.

4. Diverse ipoteze

1. Extinderea unei proceduri de insolvență, deschisă în privința unei societăți stabilite într‑un stat membru, la o societate al cărei sediu social este situat într‑un alt stat membru, pentru motivul confuziunii patrimoniilor.