EuRoQuod

cooperare judiciară în materie civilă, insolvență

Versiune integrală

Extrase relevante

O instanţă a unui stat membru care a deschis o procedură principală de insolvenţă împotriva unei societăţi, reţinând că centrul intereselor principale ale acesteia se află pe teritoriul acelui stat, nu poate extinde, în temeiul unei norme din dreptul naţional, această procedură la o a doua societate, al cărei sediu social este situat într-un alt stat membru, decât cu condiţia de a se demonstra că centrul intereselor principale ale acesteia din urmă se află în primul stat membru.

În ipoteza în care o societate, al cărei sediu social este situat pe teritoriul unui stat membru, este vizată de o acţiune prin care se încearcă să se extindă în privinţa sa efectele unei proceduri de insolvenţă deschise într-un alt stat membru împotriva unei alte societăţi, stabilite pe teritoriul acestui din urmă stat, simpla constatare a confuziunii patrimoniilor acestor societăţi nu este suficientă pentru a demonstra că centrul intereselor principale ale societăţii vizate de acţiunea respectivă se află de asemenea în acest din urmă stat.

Pentru răsturnarea prezumţiei potrivit căreia acest centru se află la locul sediului social, este necesar ca o apreciere globală a ansamblului elementelor relevante să permită să se stabilească faptul că, într-un mod verificabil de către terţi, centrul efectiv de conducere şi de control al societăţii vizate de acţiunea care are ca obiect extinderea procedurii se situează în statul membru în care a fost deschisă procedura de insolvenţă iniţială.