EuRoQuod

cooperare judiciară în materie civilă, insolvență

Versiune integrală

Extrase relevante

• art. 13 din Regulamentul (CE) nr. 1346/2000 privind procedurile de insolvență trebuie interpretat în sensul că este aplicabil în cazul în care plata, contestată de lichidator, a unei sume poprite anterior deschiderii procedurii de insolvență a fost făcută doar după deschiderea procedurii.
• art. 13 din Regulament trebuie interpretat în sensul că excepția pe care o instituie privește și termenele de prescripție, de exercitare a acțiunii revocatorii și de decădere prevăzute de legea căreia îi este supus actul contestat de lichidator.

Cerințele de formă care trebuie respectate pentru exercitarea unei acțiuni revocatorii sunt determinate, în vederea aplicării art. 13 din Regulamentul (CE) nr. 1346/2000, de lex causae.

• formularea articolului 13 din Regulamentul nr. 1346/2000 nu conține nicio indicație care ar permite să se excludă cerințele de formă din domeniul de aplicare al acestei dispoziții.
• în plus, condițiile de formă cărora le sunt supuse acțiunile în constatarea nulității, în anularea sau în inopozabilitatea unui act pot viza de asemenea protecția unor interese publice precum interesul de a asigura o publicitate suficientă acestor acțiuni în vederea protejării așteptărilor legitime nu numai ale persoanelor împotriva cărora sunt formulate acțiunile respective, ci și ale terților dobânditori ai bunurilor care fac obiectul acestor acțiuni. Or, astfel cum reiese din considerentul (24) al Regulamentului, excepțiile de la aplicarea lex fori concursus, inclusiv cea prevăzută la articolul 13 din acest regulament, au ca obiectiv tocmai protejarea așteptărilor legitime și a siguranței tranzacțiilor într un alt stat membru decât cel de deschidere a procedurii de insolvență.
• calificarea unei anumite norme ca fiind o cerință de formă, precum și determinarea obiectivelor urmărite de aceasta ar trebui, prin urmare, să intre în domeniul de aplicare al lex causae. Or, interpretarea articolului 13 din Regulament în sensul că normele calificate de lex causae drept cerințe de formă trebuie excluse din domeniul de aplicare al acestui articol ar conduce, și aici, la o discriminare arbitrară în funcție de modelele teoretice reținute de statele membre și ar împiedica aplicarea uniformă a acestui articol.
  

(pct. 51-56)