EuRoQuod

Sub imperiul Legii 85/2006, problema a făcut obiectul dezbaterilor cu prilejul întâlnirii reprezentanților Consiliului Superior al Magistraturii și ai Înaltei Curți de Casație și Justiție cu președinții secțiilor civile (Craiova, 21 martie 2014), precum și al întâlnirii reprezentanților Consiliului Superior al Magistraturii și ai Înaltei Curți de Casație și Justiție cu președinții secțiilor civile foste comerciale (Târgu Mureș, 21-22 mai 2014).

Concluzia agreată de majoritatea participanților la întâlnire a fost în sensul că, fără a exclude de plano procedura regularizării în materia insolvenței, aceasta trebuie adaptată exigențelor de celeritate specifice, caracterizate prin termene mai scurte, lipsa caracterului obligatoriu al răspunsului la întâmpinare, fixarea primului termen de judecată. Aceasta este, de atfel, și soluția consacrată de viitoarea lege a insolvenței, care reglementează reguli specifice în materia judecății în primă instanță (art. 41 alin. 4, art. 43 alin. 3), excluzând, totodată, expressis verbis regularizarea prevăzută de 200 C. proc. civ. la cererea de deschidere a procedurii insolvenței. Legat de acest aspect, s-a atras atenția asupra posibilității ca acest text să fie interpretat în sensul că este exclusă în mod expres de la regularizare doar cererea de deschidere a procedurii insolvenței, nu și celelalte cereri care ar putea fi formulate în cadrul procedurii, intenția legiuitorului fiind de a exclude procedura regularizării în cadrul procedurii insolvenței în general. În unanimitate s-a apreciat că, dat fiind specificul procedurii insolvenței, norma din art. 238 C. proc. civ. privind estimarea duratei procesului nu este compatibilă cu specificul acestei proceduri speciale și, prin urmare, este inaplicabilă.