EuRoQuod

cooperare judiciară în materie civilă, insolvență

Versiune integrală

Extrase relevante

Momentul la care se determină unde se află centrul intereselor principale ale unui debitor

În cazul unui transfer al sediului social al unei societăţi debitoare înainte de introducerea unei cereri de deschidere a unei proceduri de insolvenţă, centrul intereselor principale ale acestei societăţi este prezumat că se află la noul sediu social al acesteia.

Noțiunea autonomă de „centru al intereselor principale ale unui debitor”

• noţiunea „centrul intereselor principale“ ale debitorului, prevăzută la articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1346/2000 trebuie interpretată prin referire la dreptul Uniunii.
• dreptul Uniunii se opune ca o instanţă naţională să fie ţinută să respecte o normă de procedură naţională în temeiul căreia dezlegările date de instanţa superioară naţională sunt obligatorii pentru aceasta, în cazul în care rezultă că dezlegările date de instanţa superioară nu sunt conforme cu dreptul Uniunii, astfel cum acesta este interpretat de Curte.

Determinarea centrului intereselor principale ale unui debitor

Pentru a determina centrul intereselor principale ale unei societăţi debitoare, articolul 3 alineatul (1) a doua teză din Regulamentul nr. 1346/2000 trebuie interpretat după cum urmează:

• centrul intereselor principale ale unei societăţi debitoare trebuie determinat acordând prioritate locului administraţiei centrale a acestei societăţi, astfel cum acesta poate fi stabilit prin elemente obiective şi verificabile de către terţi.
• în ipoteza în care organele de conducere şi de control ale unei societăţi se află la locul sediului social, iar deciziile de administrare a acestei societăţi sunt luate în acest loc, de o manieră verificabilă de către terţi, prezumţia prevăzută de această dispoziţie nu poate fi răsturnată.
• în ipoteza în care locul administraţiei centrale a unei societăţi nu se află la sediul social al acesteia, existenţa unor active sociale, precum contracte de exploatare financiară într-un alt stat membru decât cel în care se află sediul social al acestei societăţi, nu poate fi considerată un element suficient pentru a răsturna această prezumţie decât cu condiţia ca o apreciere globală a tuturor elementelor relevante să permită stabilirea faptului că centrul efectiv de conducere şi de control al societăţii menţionate, precum şi conducerea intereselor societăţii se situează, de o manieră verificabilă de către terţi, în acest alt stat membru.

Noțiunea de „sediu al debitorului”

• noţiunea „sediu” în sensul articolului 3 alineatul (2) din Regulament trebuie interpretată în sensul că presupune existenţa unei structuri care să cuprindă un minim de organizare şi o anumită stabilitate în vederea desfăşurării unei activităţi economice. Numai existenţa unor bunuri izolate sau a unor conturi bancare nu corespunde, în principiu, acestei definiţii.
• pentru garantarea securității juridice și a predictibilității în legătură cu determinarea instanțelor competente, existența unui sediu trebuie apreciată, precum localizarea centrului intereselor principale, în temeiul unor elemente obiective și verificabile de către terți (pct.63).