EuRoQuod

cooperare judiciară în materie civilă, insolvență

Versiune integrală

Extrase relevante

Noțiunea de „sediu al debitorului”

În cadrul intrării în lichidare a unei societăți într un alt stat membru decât cel în care are sediul social, această societate poate face de asemenea obiectul unei proceduri secundare de insolvență în celălalt statul membru în care aceasta are sediul social și dispune de personalitate juridică.

Dreptul de a solicita deschiderea procedurii secundare

• articolul 29 litera (b) din Regulamentul nr. 1346/2000 trebuie interpretat în sensul că problema stabilirii persoanei sau a autorității abilitate să solicite deschiderea unei proceduri secundare de insolvență trebuie apreciată în temeiul dreptului național al statului membru pe teritoriul căruia se solicită deschiderea acestei proceduri.
• dreptul de a solicita deschiderea unei proceduri secundare de insolvență nu poate fi totuși limitat doar la creditorii care au domiciliul sau sediul social în statul membru pe teritoriul căruia se află sediul în discuție sau doar la creditorii a căror creanță a luat naștere din exploatarea acestui sediu.
• atunci când adoptă dispozițiile naționale care stabilesc persoanele autorizate să solicite deschiderea unei proceduri secundare, statele membre sunt obligate, potrivit unei jurisprudențe constante, să se asigure că efectul util al regulamentului, ținând seama de obiectul său, este asigurat
• or, pe de o parte, astfel cum reiese din cuprinsul punctului 34 din prezenta hotărâre, dispozițiile regulamentului referitoare la dreptul unui creditor de a solicita deschiderea unei proceduri secundare urmăresc mai ales să compenseze efectele aplicării universale a dreptului statului membru pe teritoriul căruia este deschisă procedura principală, permițând, în anumite condiții, deschiderea unor proceduri secundare în vederea protejării „intereselor diferite” care includ alte interese decât „interesele locale”.
• pe de altă parte, din considerentele (17) și (18), precum și din articolul 3 alineatele (2) și (4) din regulament rezultă că acesta face o distincție netă între procedurile teritoriale deschise înainte de deschiderea unei proceduri principale și procedurile secundare. Or, numai în raport cu primele proceduri este conferit dreptul de a solicita deschiderea lor exclusiv creditorilor al căror domiciliu, reședință obișnuită sau sediu se află în statul membru pe teritoriul căruia se situează sediul în cauză sau a căror creanță a luat naștere din exploatarea acestui sediu . Rezultă, a contrario, că aceste limitări nu sunt aplicabile procedurilor secundare.