Domeniul legii aplicabile (art. 4 din Regulamentul (CE) nr. 1346/2000, respectiv art. 7 din Regulamentul (UE) nr. 2015/848) guvernează condițiile pentru deschiderea, desfășurarea și închiderea procedurii, în special:

(a) debitorii care pot face obiectul procedurii de insolvență în raport cu calitatea acestora;
(b) bunurile care formează obiectul desistării și regimul aplicabil bunurilor dobândite de debitor ulterior deschiderii procedurii;
(c ) atribuțiile debitorului și ale lichidatorului;
(d) condițiile de opozabilitate a compensării;
(e) efectele procedurii de insolvență asupra contractelor în derulare la care debitorul este parte;
(f) efectele procedurii de insolvență asupra acțiunilor individuale intentate de creditori, cu excepția proceselor în curs;
(g) creanțele care urmează să fie înregistrate la pasivul debitorului și regimul creanțelor născute după deschiderea procedurii;
(h) normele care reglementează înregistrarea, verificarea și admiterea creanțelor;
(i) normele care reglementează distribuirea încasărilor rezultate din vânzarea bunurilor, rangul creanțelor și drepturile creditorilor care au obținut o satisfacere parțială după deschiderea procedurii în temeiul unui drept real sau ca efect al unei compensări;
(j) condițiile și efectele închiderii procedurii, în special prin concordat;
(k) drepturile creditorilor după închiderea procedurii;
(l) cui îi revine sarcina costurilor și cheltuielilor procedurii;
(m) normele referitoare la nulitatea, anularea sau inopozabilitatea actelor prejudiciabile adunării creditorilor.
Potrivit art. 13 din Regulamentul (CE) nr. 1346/2000 (respectiv art. 17 din Regulamentul (UE) nr. 2015/848), art. 4 alin. (2) lit. (m) nu se aplică dacă persoana care a dobândit foloase în urma unui act prejudiciabil pentru adunarea creditorilor face dovada că:

• respectivul act este supus legii altui stat membru decât cea a statului de deschidere a procedurii și
• această lege nu permite în cazul respectiv, sub nici o formă, atacarea actului respectiv.