hot_burgo_c-327_13
Diferențe
Aici sunt prezentate diferențele dintre versiunile selectate și versiunea curentă a paginii.
| Ambele părți revizuirea anterioarăVersiuni anterioareUrmatoarea versiune | Versiuni anterioare | ||
| hot_burgo_c-327_13 [06.10.2015 06:52] – beatrice | hot_burgo_c-327_13 [18.10.2019 09:33] (curent) – editare externă 127.0.0.1 | ||
|---|---|---|---|
| Linia 7: | Linia 7: | ||
| **Extrase relevante** | **Extrase relevante** | ||
| - | //Noțiunea de „sediu al debitorului”// | + | ===Noțiunea de „sediu al debitorului”=== |
| În cadrul intrării în lichidare a unei societăți într un alt stat membru decât cel în care are sediul social, această societate poate face de asemenea obiectul unei proceduri secundare de insolvență în celălalt statul membru în care aceasta are sediul social și dispune de personalitate juridică. | În cadrul intrării în lichidare a unei societăți într un alt stat membru decât cel în care are sediul social, această societate poate face de asemenea obiectul unei proceduri secundare de insolvență în celălalt statul membru în care aceasta are sediul social și dispune de personalitate juridică. | ||
| - | //Dreptul de a solicita deschiderea procedurii secundare// | + | ===Dreptul de a solicita deschiderea procedurii secundare=== |
| * articolul 29 litera (b) din Regulamentul nr. 1346/2000 trebuie interpretat în sensul că problema stabilirii persoanei sau a autorității abilitate să solicite deschiderea unei proceduri secundare de insolvență trebuie apreciată în temeiul dreptului național al statului membru pe teritoriul căruia se solicită deschiderea acestei proceduri. | * articolul 29 litera (b) din Regulamentul nr. 1346/2000 trebuie interpretat în sensul că problema stabilirii persoanei sau a autorității abilitate să solicite deschiderea unei proceduri secundare de insolvență trebuie apreciată în temeiul dreptului național al statului membru pe teritoriul căruia se solicită deschiderea acestei proceduri. | ||
| Linia 19: | Linia 19: | ||
| * pe de altă parte, din considerentele (17) și (18), precum și din articolul 3 alineatele (2) și (4) din regulament rezultă că acesta face o distincție netă între procedurile teritoriale deschise înainte de deschiderea unei proceduri principale și procedurile secundare. Or, numai în raport cu primele proceduri este conferit dreptul de a solicita deschiderea lor exclusiv creditorilor al căror domiciliu, reședință obișnuită sau sediu se află în statul membru pe teritoriul căruia se situează sediul în cauză sau a căror creanță a luat naștere din exploatarea acestui sediu . Rezultă, a contrario, că aceste limitări nu sunt aplicabile procedurilor secundare. | * pe de altă parte, din considerentele (17) și (18), precum și din articolul 3 alineatele (2) și (4) din regulament rezultă că acesta face o distincție netă între procedurile teritoriale deschise înainte de deschiderea unei proceduri principale și procedurile secundare. Or, numai în raport cu primele proceduri este conferit dreptul de a solicita deschiderea lor exclusiv creditorilor al căror domiciliu, reședință obișnuită sau sediu se află în statul membru pe teritoriul căruia se situează sediul în cauză sau a căror creanță a luat naștere din exploatarea acestui sediu . Rezultă, a contrario, că aceste limitări nu sunt aplicabile procedurilor secundare. | ||
| - | //Unitatea în cadrul Comunității se asigură, în privința procedurilor secundare, prin norme imperative de coordonare cu procedurile principale// | + | ===Unitatea în cadrul Comunității se asigură, în privința procedurilor secundare, prin norme imperative de coordonare cu procedurile principale=== |
| * Regulamentul trebuie interpretat în sensul că, întrucât procedura principală de insolvență este o procedură de lichidare, luarea în considerare a unor criterii de oportunitate de către instanța sesizată cu o cerere de deschidere a unei proceduri secundare de insolvență este o problemă de drept național al statului membru pe teritoriul căruia se solicită deschiderea acestei proceduri. | * Regulamentul trebuie interpretat în sensul că, întrucât procedura principală de insolvență este o procedură de lichidare, luarea în considerare a unor criterii de oportunitate de către instanța sesizată cu o cerere de deschidere a unei proceduri secundare de insolvență este o problemă de drept național al statului membru pe teritoriul căruia se solicită deschiderea acestei proceduri. | ||
hot_burgo_c-327_13.1444114367.txt.gz · Ultima modificare: 18.10.2019 09:33 (editare externă)