Regulamentul (UE) nr. 2015/848 prevede în art. 4 ca instanța să analizeze ex officio dacă este competentă înainte de deschiderea procedurilor de insolvență.

hotărârea de deschidere a unei proceduri de insolvență precizează criteriile care stabilesc competența instanței și, în special, dacă această competență se întemeiază pe art. 3 alin. (1) (procedură principală-n.n.) sau alin. (2) (procedură secundară-n.n.).

dacă circumstanțele cauzei dau naștere la îndoieli cu privire la competența instanței, aceasta ar trebui să solicite debitorului să prezinte dovezi suplimentare pentru a-și susține afirmațiile și, în cazul în care legea aplicabilă procedurii de insolvență o permite, să dea creditorilor debitorului posibilitatea de a-și prezenta punctele de vedere cu privire la competență (considerentul 32).

în cazul în care instanța sesizată cu privire la solicitarea de deschidere a unei proceduri de insolvență descoperă că centrul intereselor principale nu se situează pe teritoriul său, aceasta ar trebui să nu deschidă o procedură principală de insolvență (considerentul 33).

controlul jurisdicțional al hotărârii de deschidere a procedurii principale de insolvență; în plus, Regulamentul (art.5) acordă tuturor creditorilor străini și debitorului dreptul de a contesta hotărârea de deschidere și asigură faptul că acești creditori sunt informați cu privire la hotărârea de deschidere, pentru a fi în măsură să își exercite în mod efectiv drepturile.

hotărârea de deschidere a procedurii principale de insolvență poate fi contestată de către alte părți, sau pe alte motive decât lipsa competenței internaționale, în cazul în care dreptul intern prevede acest lucru.