Verificarea existenței unui element de extraneitate - insolvență transfrontalieră

Verificarea existenței unui element de extraneitate - exemple

• Sediul social/domiciliul/reședința reclamantului creditor străin (indicat potrivit art. 194 lit. a) CPC)

„Creditor străin” înseamnă un creditor care își are reședința obișnuită, domiciliul sau sediul social într-un alt stat membru decât statul în care s-a deschis procedura, inclusiv autoritățile fiscale și autoritățile de securitate socială din statele membre (art. 2 pct.12 din Regulamentul (UE) nr. 2015/848).

• Sediul social/domiciliul/reședința pârâtului (indicat potrivit art. 194 lit. a) CPC)

„Centrul intereselor principale” trebuie să corespundă locului în care debitorul își conduce în mod obișnuit interesele și poate, prin urmare, să fie verificat de către terți (art. 3 alin. 1 din Regulamentul (UE) nr. 2015/848). Regulamentul se aplică numai procedurii în cadrul căreia centrul intereselor principale ale debitorului este situat în cadrul UE (art. 2 pct. 3).

• în cazul unei societăți sau persoane juridice, centrul intereselor principale este prezumat a fi, până la proba contrarie, locul unde se află sediul social. Această prezumție se aplică doar dacă sediul social nu s-a mutat într-un alt stat membru în cele trei luni anterioare solicitării de deschidere a procedurii de insolvență.
• în cazul unei persoane fizice care exercită o activitate independentă sau o activitate profesională, centrul intereselor principale se presupune a fi locul principal de desfășurare a activității, în absența unor probe care ar dovedi contrariul. Această prezumție se aplică doar dacă locul principal de desfășurare a activității nu s-a mutat într-un alt stat membru în cele trei luni anterioare solicitării de deschidere a procedurii de insolvență.
• în cazul oricărei alte persoane fizice, centrul intereselor principale se presupune a fi locul în care persoana fizică își are reședința obișnuită, în absența unor probe care ar dovedi contrariul. Această prezumție se aplică doar dacă reședința obișnuită nu s-a mutat într-un alt stat membru în cele șase luni anterioare solicitării de deschidere a procedurii de insolvență. (art. 3 alin. 2-4).
• dezmembrăminte pe teritoriul unui stat străin

„Sediu” înseamnă orice loc de derulare de operațiuni unde un debitor exercit sau a exercitat în ultimele trei luni înainte de cererea de deschidere a procedurii principale de insolvență, în mod netranzitoriu, o activitate economic care presupune mijloace umane și active(art. 2 pct. 10).
„Grup de societăți” înseamnă o întreprindere-mamă, alături de toate întreprinderile-filiale ale acesteia (art. 2, pct. 13).
„Întreprindere-mamă” înseamnă o întreprindere care controlează, fie direct, fie indirect, una sau mai multe întreprinderi-filiale. O întreprindere care întocmește situații financiare consolidate în conformitate cu Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului, este considerat a fi o întreprindere-mamă (art. 2 pct. 14).

• bunuri pe teritoriile altor state
• bunuri în tranzit
• debitori străini ai debitorului împotriva căruia s-a deschis procedura