Această problemă a făcut obiectul dezbaterilor cu prilejul întâlnirii reprezentanților Consiliului Superior al Magistraturii și ai Înaltei Curți de Casație și Justiție cu președinții secțiilor civile (foste comerciale) de la Craiova, din 27-28 aprilie 2014.
În cadrul acestei întâlniri, participanții la întâlnire au îmbrățișat în unanimitate opinia expusă de formatorii INM, în sensul că procedura regularizării – cu exigențele și forma impuse de dispozițiile art. 200, 201 CPC – nu este aplicabilă niciunei categorii de cereri din procedura insolvenței, având în vedere incompatibilitatea ei cu specificul litigiilor în insolvență.
Prin norma specială au fost excluse de la procedura verificării și regularizării cererii, prevăzută de art. 200 CPC, atât cererile de deschidere a procedurii, cât și cererile având ca obiect angajarea răspunderii patrimoniale personale (art. 169).
Intenţia expresă a legiuitorului, exprimată pe întreaga evoluţie a procesului legislativ, a fost aceea de a exclude procedura regularizării în contextul procedurii speciale instituite de Legea nr. 85/2014, având în vedere incompatibilitatea acestei proceduri cu specificul litigiilor de insolvență.
„Exerciții practice în implementarea instrumentelor de cooperare în materie civilă și comercială” (JUST/2013/JCUV/AG/4634) – Proiect co-finanţat de către Comisia Europeană, Programul Specific în domeniul Justiției Civile