cooperare judiciară în materie civilă, insolvență

Extrase relevante

• atunci când debitorul este o filială al cărei sediu statutar este situat într-un stat membru diferit de cel al sediului societăţii mamă, prezumţia enunţată în art. 3 alin. (1) fraza a doua din regulament, conform căreia centrul intereselor principale ale acestei filiale este situat în statul membru în care se găseşte sediul său statutar, poate fi răsturnată doar dacă factori obiectivi şi verificabili de către terţi permit stabilirea existenţei unei situaţii reale diferite faţă de cea pe care localizarea sediului statutar este menită să o reflecte.
• în special, în cazul unei societăţi care nu a exercitat nici o activitate pe teritoriul statului membru unde este situat sediul său social.
• în schimb, dacă o societate exercită activitatea sa pe teritoriul statului membru unde este situat sediul său social, împrejurarea că alegerile sale economice sunt sau pot fi controlate de către o societate mamă stabilită într-un alt stat membru nu este suficientă pentru a răsturna prezumţia prevăzută de regulament.

Motive de ordine publică ce pot întemeia refuzul recunoașterii unei hotărâri de deschidere a unei proceduri de insolvență

În interpretarea art. 26 din Regulament, un stat membru poate refuza recunoaşterea procedurilor de insolvenţă deschise în alt stat membru în care decizia de a deschide procedura a fost luată cu încălcarea flagrantă a dreptului fundamental de a fi ascultat, de care se bucură persoana vizată de acea procedură.

Nu constituie motive de ordine publică ce pot întemeia refuzul recunoașterii unei hotărâri de deschidere a unei proceduri de insolvență

În interpretarea art.16 (1) al Regulamentului (CE) nr. 1346/2000, procedura principală deschisă de o instanţă a unui stat membru trebuie să fie recunoscută de instanţele celorlalte state membre, fără ca acestea din urmă să fie îndrituite să revizuiască jurisdicţia instanţei statului de deschidere.