Exemplul 1
Cuplu franco-italian cu resedința obisnuita in Germania se separa in fapt, sotul francez se intoarce in Franta iar cel italian se stabileste in Romania, care devine resedinta lui obisnuita. Daca după o perioada de 6 luni de la venirea in tara, sotul italian (reclamant ) sesizează instantele romane cu o cerere de divort, acestea se vor declara necompetente deoarece niciunul dintre criteriile de la art 3 nu este aplicabil.
Singura posibilitate pe care o are la dispozitie sotul italian este să reintroduca cererea in fata instantelor romane dupa cel putin un an de la stabilirea sa in Romania, astfel incat sa devina incident art 3 lit a) pct 5. Cu privire la criteriul de la art 3 pct 6, acesta era incident in cazul in care sotul italian in calitate de reclamant era resortisant al Romaniei(in cazul dublei cetătenie, spre exemplu). Cu toate acestea,nimic nu impiedică sotul italian să sesizeze instantele franceze care se vor declara competente in baza art 3 pct 3(resedinta obisnuita a paratului- sotul francez). Sotul francez in calitate de reclamant va putea de asemenea sesiza instantele romane care se vor declara competente in baza art 3 pct 3, Romania fiind reședința obișnuita a pârâtului. Totodată,potrivit art3 pct 6 sotul francez va putea sesiza si instantele franceze in cazul in care a locuit in Franta cel putin 6 luni anterior introducerii cererii.
Exemplul 2
Un cuplu franco-italian cu resedinta obisnuită in România se desparte în fapt, iar soțul francez se reîntoarce în țara de origine unde își stabilește si resedința obisnuită. Instanțele competente diferă după cum cererea este introdusă de soțul italian sau de sotul francez. Astfel, sotul italian, păstrând reședința obișnuită în România, poate introduce cererea fie în fața instanțelor române, potrivit art 3 pct 2(ultima reședință obișnuită a soților în condițiile în care unul dintre ei locuiește acolo în continuare) sau potrivit art 3 pct 5( daca acesta a locuit în România mai mult de 1 ani înaintea introducerii cererii) FIE în fața instanțelor franceze conform art. 3 pct 3 (reședința obisnuită a pârâtului) Sotul francez va putea introduce cererea fie în fața instanțelor române conform art. 3 pct 2(ultima reședință obișnuită a soților având în vedere că soțul italian incă locuiește acolo) sau conform art.3 pct.3 (in Romania fiind reședinta obisnuită a soțului italian- in calitate de pârât) FIE in fata instantelor franceze in baza art 3 pct 6,( ca resortisant al statului, nsă numai dacă a locuit în Franța cel putin 6 luni imediat anterior introducerii cererii.)
Exemplul 3
( ipoteza dublei cetățenii) Un cuplu român, cu reședința în Italia, după ce dobândește si cetățenia acestui stat, se separă, unul dintre cei doi soți revenind în România. Potrivit interpretării date de CJUE in cauza Cauza C‑168/08 Laszlo Hadadi (Hadady) vs Csilla Marta Mesko, instanțele statelor membre a căror cetățenie o dețin soții sunt competente în egală măsură să judece cauza, aceștia din urmă având posibilitatea de a sesiza, la alegerea lor, instanța statului membru căreia îi va fi dedus spre judecare litigiul.